Festivalul de la Brezoi a fost o şansă. De a ne cunoaşte îndeajuns noi intre noi. Și o dovadă. A faptului că întâlnirea cu oameni atât de valoroşi ne transformă în învingători. Spaţiul acela de vis, munţii, aerul curat şi condiţiile foarte bune de cazare au contribuit considerabil la împlinirea unei atmosfere de familie şi, implicit, de poezie. Speranţa mea este că astfel de manifestări vor mai avea loc, pentru că merită cu adevărat să scrii, să fii înţeles şi să poţi aprecia la momentul potrivit ceea ce alţii fac bine, cu devotament. Tipic poetului Gellu Naum.
Salutări tuturor,
Sabinne-Marie Țăranu
Ce mai spun sucevencele...
Festivalul de poezie Gellu Naum a fost un moment frumos. Ar fi fost perfect dacă am mai fi stat încă o zi. Vorbesc de timp, întrucât lucrurile au părut uşor “în grabă”, cel puţin pentru cei care au ajuns din Suceava. Am apreciat pregătirile elevilor din Brezoi, care s-au străduit să ne ofere un cadru festiv. De asemenea, ne-am simţit onoraţi să cunoaştem membrii juriului, personalităţi pe care o parte dintre noi le “citisem”deja. Am fost plăcut impresionaţi de atelierul de creaţie (cel puţin la poezie), iar o parte dintre cei care participaseră şi la LicArt au susţinut că atelierul de la Gellu Naum s-a ridicat mult peste cel menţionat mai sus, mai ales din punctul de vedere al implicării. Un lucru frumos – s-a vorbit cu pricepere şi bun simţ – despre opera şi viaţa poetului Gellu Naum, neuitând astfel rolul festivalului. Seara de poezie a avut toate ingredientele pentru a fi o reuşită, dacă n-ar fi fost problemele legate de microfon, veselia bucătăreselor din sala cantinei, precum şi câteva creaţii care păreau a fi ocolit primul juriu. Poetul Claudiu Komartin a renunţat să-şi lanseze cartea. Am fost plăcut surprinşi de “deschiderea juriului”, motiv pentru care ne-am fi dorit să prelungim şederea măcar cu o zi. Festivitatea de premiere a fost precedată de recitalurile tinerilor participanţi. La jurizare nu au fost prezenţi toţi membrii juriului, de pildă poetul Stoian G. Bogdan, sau cel puţin aşa am văzut noi. La premiere, am aflat că preşedintele juriului la secţiunea eseu a fost doamna Isabel Vintilă (lucru întâmplat pe ultima sută de metri). În ultima zi ni s-au oferit diverse modalităţi de distracţie: tiroliană, ATV, călărit, ceea ce pe noi ne-a entuziasmat şi ne-a fericit în mod deosebit… că, deh, suntem tineri. Nu în ultimul rând, vrem să subliniem calitatea cărţilor oferite la premiere. Ne-am obişnuit ca la diferite concursuri să primim materiale rămase în stoc la librării. De data aceasta, cărţile au fost de calitate şi ne-am bucurat, considerând această selecţie un semn de apreciere pentru încercarea noastră, a liceenilor, de a scrie. Cat despre plata apei plate, numai de bine…
Mulțumim,
Roxana Baltariu
Mi-a plăcut mult cadrul în care s-a desfăşurat faza finală a festivalului, zona de munte ne-a deconectat pentru câteva zile. De asemenea, mi-a plăcut ideea pentru o seară de poezie, deşi aş fi vrut să văd mai multă interacţiune (păreri după recital). Totuşi, aceste discuţii s-au continuat după, împreună cu membrii juriului şi o parte dintre concurenţi. M-a încântat în mod deosebit atelierul de scriere creativă, organizat de poetul Răzvan Ţupa. Am scris texte spontane şi ne-am simţit bine împreună. Mi-ar fi plăcut să dureze mai mult, eventual să se continue a doua zi. Ce pot să mai spun decât că aştept următoarea ediţie…
Regards,
Deniz Otay
Are cuvântul preşedintele juriului...
Anul acesta Zilele Gellu Naum de la Brezoi s-au constituit într-un adevărat rai al celei mai incipiente poezii, aceea a elevilor care nefacându-si probleme cu privire la viitor (al lor sau al colectivităţii din care fac parte) îşi permit să aştearnă pe hârtie chiar simţirea lor din clipa de faţă. Totuşi cuvintele lor nu evită realul în toate aspectele lui (individuale, general umane, ecologice) ci doar îi dau o conotaţie genuină. Libertatea de asociere a sintagmelor este cea a celui care ştie fără să fi învăţat, inventând pur şi simplu relaţia poetică primară. Greutatea juriului de a departaja texte care nu ştii de unde vin, texte care sunt asumate doar prin hazard, între viu dar şi imperfect să preferi corectitudinea riguroasă, ori invers? Pentru ca lirismul intrinsec al unor trăiri să poată trece rampa e nevoie de ştiinţă, dar prea multa ştiinţă sterilizeaza imaginaţia. Secretul devenirii poetice a începătorului (şi nu numai al lui) stă tocmai în proporţia pe care, dupa îndelungi tatonări, o stabileşte între cele două talere ale balanţei. Teamă mi-e că aici nu mai poate fi ajutat de nimeni şi că doar maturizarea pe cont propriu este aceea care contează. Adică tocmai acel lucru cu două tăişuri : să te maturizezi fără să-ţi pierzi privirea genuină. Şi aici Gellu Naum poate fi un reper, căci aventuroasa lui trecere prin formele lirice a fost făcută cu o uimire care se transmite cititorului.
Constantin Abăluţă
Impresiile lui Răzvan Ţupa
O opinie de la Onești
Puncte tari și puncte slabe ale festivalului… la cele slabe chiar mi-ar lua ceva timp să mă gândesc. Mie personal mi-a plăcut foarte mult localitatea Brezoi, pensiunea unde am fost cazați – Valahia, atmosfera, oamenii, tot…Concursul a fost foarte interesant, organizarea a fost bună, am fost primiți cu căldură și pot să spun că pentru prima oară chiar nu mi-a păsat de faptul că n-am luat nici un premiu – eram foarte concentrată asupra călăritului…pentru că da, am călărit, chiar câteva ore bune. Asta chiar a fost o experiență pe care nu o voi uita foarte curând…În plus, ne-am putut da cu tiroliana (nu știu exact dacă există acest cuvânt, în franceză e tyroliane), am putut vizita câteva obiective din apropiere (printre care Mănăstirea Cozia – un monument extraordinar), iar peisajul a fost superb. Condițiile au fost foarte bune, incomparabile cu cele de la alte concursuri sau olimpiade, chiar pot să spun că nu mă așteptam. Să întâlnim niște poeți precum cei invitați a fost, cred eu, o șansă pe care nu se știe dacă o vom mai întâlni…A fost interesant, oricum câteva zile mai mult decât frumoase, o experiență mai mult decât plăcută, alături de niște persoane (de fapt personalități) foarte agreabile, într-un peisaj fantastic.
Maria Abaza
Opiniile Ritei Chiria
Nu mi-au plăcut niciodată oamenii juriilor: sunt gomoşi, sobri peste poate, de parcă întreaga responsabilitate a lumii le-ar apăsa umerii. Acum am fost unul dintre ei. Adică gomoasă şi sobră – şi nu mi-a plăcut, nu. Dar a trebuit să accept, fiindcă – nu-i aşa? – însăşi soarta poeziei de mâine a fost în joc. Şi poezia, am aflat, e chiar pe mâini bune. Aproape că nu-mi vine să cred că liceenii se mai îndeletnicesc şi cu un aşa-ceva urieşesc.
Când eram de vârsta lor, scriitorul – îmi imaginam – trebuia să fie bătrân, luciferic, abscons şi perfect ermetic. O specie care nu se găsea decât în manualele de literatură, în istoriile literare şi în compendii. În afară de Veronica Micle, Hortensia Papadat-Bengescu, Elena Farago şi Ana Blandiana (a, da, Zoe Dumitrescu-Buşulenga şi Ioana Em. Petrescu), scriitoare nu existau, aşa că-mi doream să fiu scriitoare. Una dintre puţinele scriitoare.
La Brezoi am revăzut această imagine, dureros de familiară: copii pentru care literatura există şi e palpabilă, cu o căutătură sigură şi nonconformistă, copii care învaţă acum gustul (atât de lesne de pierdut al) libertăţii. Încă e bine şi încă merită.
Şi e minunat că au putut să-şi dea seama – fiindcă i-au cunoscut / i-au citit / i-au ascultat pe Claudiu Komartin, pe Andra Rotaru, pe Răzvan Ţupa sau pe SGB – că scriitorul e (şi) tânăr, (şi) inteligibil, (şi) sociabil.
Literatura nu e doar istorie, e prezent. Şi încă unul atât de la îndemână şi atât de fertil.