Festivalul National de Poezie "Gellu Naum"
  • Acasă
  • Despre Festival
  • Editia 2022
  • Ediții anterioare
    • Ediția 2021
      • Comunicat
      • Prezentarea Juriului
    • Ediția 2020
      • Prezentarea Juriului
      • Rezultate concurs – Etapa pe municipiul București
      • Rezultate concurs – Etapa Interjudețeană
    • Ediția 2019
      • Prezentarea juriului
      • Rezultate concurs – etapa pe municipiul București
      • Rezultate concurs – Etapa Interjudețeană
    • Ediția 2018
      • Rezultate Concurs – Etapa pe municipiul București
      • Rezultate concurs – Etapa interjudețeană
    • Ediția 2017
      • Rezultate concurs – Etapa pe municipiul București
      • Rezultate concurs – Etapa regională & inter-regională (cu participare națională)
    • Ediția 2016
      • Rezultate concurs – Etapa pe Municipiul București
      • Rezultate concurs – Etapa națională
    • Ediția 2015
      • Rezultate concurs – Etapa pe municipiul București
    • Ediția 2014
      • Rezultate concurs – Etapa pe municipiul București
    • Ediția 2013
      • Calificații pentru faza pe municipiu
      • Calificaţii pentru faza naţională a festivalului
    • Ediția 2012
      • Ediţia 2012 a Festivalului Naţional de poezie Gellu Naum
      • Autori înscriși în concurs
      • Calificaţii pentru faza finală
      • Laureații fazei pe municipiu
      • Calificații pentru faza finală
      • Rezultatele fazei finale
    • Ediția 2011
      • Lista elevilor înscrişi la faza pe municipiu
      • Elevii calificaţi pentru faza pe municipiu
      • Juriul a decis!
    • Ediția 2010
      • Bine ați venit!
      • Laureaţii municipiului Bucureşti
      • Concursul de preselecție
      • Juriul pentru faza națională
      • Rezultatele fazei finale
      • Din creațiile laureațiilor
      • La ora feed-back-ului
    • Ediția 2009
      • Ediția 2009 – Video
  • Contact
  • CNME
  • Acasă
  • Despre Festival
  • Editia 2022
  • Ediții anterioare
    • Ediția 2021
      • Comunicat
      • Prezentarea Juriului
    • Ediția 2020
      • Prezentarea Juriului
      • Rezultate concurs – Etapa pe municipiul București
      • Rezultate concurs – Etapa Interjudețeană
    • Ediția 2019
      • Prezentarea juriului
      • Rezultate concurs – etapa pe municipiul București
      • Rezultate concurs – Etapa Interjudețeană
    • Ediția 2018
      • Rezultate Concurs – Etapa pe municipiul București
      • Rezultate concurs – Etapa interjudețeană
    • Ediția 2017
      • Rezultate concurs – Etapa pe municipiul București
      • Rezultate concurs – Etapa regională & inter-regională (cu participare națională)
    • Ediția 2016
      • Rezultate concurs – Etapa pe Municipiul București
      • Rezultate concurs – Etapa națională
    • Ediția 2015
      • Rezultate concurs – Etapa pe municipiul București
    • Ediția 2014
      • Rezultate concurs – Etapa pe municipiul București
    • Ediția 2013
      • Calificații pentru faza pe municipiu
      • Calificaţii pentru faza naţională a festivalului
    • Ediția 2012
      • Ediţia 2012 a Festivalului Naţional de poezie Gellu Naum
      • Autori înscriși în concurs
      • Calificaţii pentru faza finală
      • Laureații fazei pe municipiu
      • Calificații pentru faza finală
      • Rezultatele fazei finale
    • Ediția 2011
      • Lista elevilor înscrişi la faza pe municipiu
      • Elevii calificaţi pentru faza pe municipiu
      • Juriul a decis!
    • Ediția 2010
      • Bine ați venit!
      • Laureaţii municipiului Bucureşti
      • Concursul de preselecție
      • Juriul pentru faza națională
      • Rezultatele fazei finale
      • Din creațiile laureațiilor
      • La ora feed-back-ului
    • Ediția 2009
      • Ediția 2009 – Video
  • Contact
  • CNME
Festivalul National de Poezie "Gellu Naum"
Ediția 2010

Din creațiile laureațiilor

by festivalulgellunaum June 1, 2010

Andreea Teliban – C.N. „Petru Rareş”, Suceava
Marele Premiu "Gellu Naum"

to build

îmi spui că somnul
de amiază are şolduri mari. chiar
nu pot face sex la oră fixă. cucii
din ceasurile tale vechi mă prind de păr şi mă aruncă
din garsonieră spre tot felul de
uşi deschise.
ştiu că
e nevoie de soare. altfel am fi toţi perfecţi.

matei. ţi-am spus că desenele n-au
mesaje ascunse. tom e tom. jerry e jerry. hai să terminăm o dată cu nepotismele.

//matei adună pietre verzi. n-am
încredere în visul lui dintr-a doua. să fii macara nu poate fi
greu. deşi//

de matei râd şi curcile. îşi ancorează jocuri-jocuri
în bluza lui de lână. poate
ridica. poate escava. toate
sunt reproduceri de pe cartoon network.

matei. dă-te jos de pe catalige.
că oricum

nu eşti mai aproape de cer.

//matei coase în captuşeala
hainei de duminică
nasturi pătraţi. fetiţele se joacă
de-a mama şi de-a tata cu matei//

matei. zău că mi-aş dori să fiu
o macara aurită.

îmi spui să-mi agăţ
rochiile de
tavanul din dormitor. să dai
mereu cu capul de ele.
mă alinţi în fiecare dimineaţă ca şi cum
n-aş şti că trebuie să plec. e nevoie de zece degete pentru
o strângere de mână. că oricum.

//să fii macara nu poate fi greu/

călăuza

iată cum te iau de
mână şi te plimb pe faleză. tu nu crezi decât
în naturaleţea unor picioare lungi.

/dimineaţa îmi bat joc de linişte. o măsor cu
ruleta de buzunar. aş zice că e o linişte prost crescută./

iată cum mergem la un film. bobina mă derulează şi
pe mine şi degetele tale care caută /şi degetele mele care
caută./ filmul e cu un dumnezeu excentric.

iată cum îţi lipesc scotch peste gură. tu poate crezi că
e un joc într-o limbă veche /cu ceva coliere cu ceva scoici

cu sirene.

cu marinari care îşi lipesc degetele de
talia dezvelită.

iată cum îţi spun să nu fi prost. Telefonez

acasă şi aflu că
filmele titrate s-au pierdut

şi că
soră-mea bea de stinge

iată cum facem shopping. te trag de şireturi prin city şi
te enervez şi mă bucur zile întregi. /băiete. băiete./

de parcă am rămâne singuri pe planetă.

aşteptându-l pe holden

(salinger. in memoriam)

şi un scaun ar geme
de singurătate
în garsoniera lui în stil praghez.
nu-şi depozitează decât
în şoaptă
câte o prietenă mică şi mută
sub covorul persan.

şi o linişte mă trimite acasă.

şi mâinile lui au
simţul umorului. aceleaşi două mâini
nu pot să construiască
nici
nici
nici
nici măcar un ţel/ un apartament decomandat/ un ceva.
un stick ondulat.

şi lângă fereastră e
chioşcul de ziare. când mă face să râd la
chioşc se vând blocuri întregi/ duzine de case.

şi pe strada lui taţii îşi
învaţă băieţii mersul pe bicicletă. nu/ nu.
nu sunt nici prea normali şi nici prea fericiţi. nu fac decât să-i
trimită lui încă două roţi.

şi deasupra vecinul sparge cărămizi după
cărămizi. deasupra vecina împleteşte.
deasupra puştoaica de-a patra are un cuib sub sânii mici.

şi cine poate crede că eu sunt îmbrăcată peste
blugi cu o rochie de mireasă. dansez până
mă apucă iar privitul.

şi la televizor e tarkovki. pe o plajă maşini vechi şi
murdare descarcă mere pentru nu stiu ce cai.

şi mi-am luat azi un ceas care
plânge. seamănă cu phoebe. şi stau trează şi holden caulfield sparge
uşă după uşă. azi mă tund. îmi iau oglindă mare şi
mă tund.

 

despre fusta gigantică a mamei

opreşte domnule tramvaiul vreau
să cobor lângă fusta bogată a mamei

să aşez un scaun cu picioare tari într-o cabină
telefonică şi să-i netezesc
pe diagonală pliurile pe când
cu zgomot cad pe ciment de aceea

mă doare spatele şi-mi cresc pene
negre şi nu mi-ai spus nici o poveste cu prinţese
înaripate si de fapt continui
să te scot dintr-o poză
veche ca şi când

ai avea rochie albă cu dantelă
de la bunica iar eu îmi lipesc obrazul de sânul
tău cu miros de apret risipit

printre vise ştampilate
de un poştaş ce ne fură de sub unghii
rămăşiţe din altă fustă de unică
folosinţă cumpărată de la reduceri fiindcă

adesea îmi aud naşterea mănânc flori
de salcâm şi simt trupul ataşat de mâinile
tale care-mi arată pe degete că între oameni există
un fir invizibil asa cum întind eu jumatatea
mea de ghem cât pot de tare şi pun
la uscat pe sârma noastră bucăţi din fusta
ta pătată de păcate mici şi-ţi spun că

în stomac îmi geme copilăria şi că vreau
un ceas încâlcit între firele de telegraf adică
vreau să împing cerul cu genele aşa
voi şti cât timp razele vor mai fi bune
cu venele mele şi câteodată simt

trupul ataşat de mâinile tale şi
vreau să cobor domnule aşa împăiat cu mame
cu fuste cu tot

NADIA MIROSLAVA POPESCU - Grupul Şcolar Borşa
Premiul I

Sub topoare de urlet

0.   Gata!

      trag pământ peste ce-a fost.

Las cerul înghesuit între

trupuri

prăbuşite înăuntru de foame

să-mi îndese în retină păsări

ca şi cum

ai împinge bucăţi de carne

în maşina de tocat.

1.  Aş putea să ţip

    din spatele venelor atrofiate

    când mă zgârie pe oase cu un cui ruginit

                 frigul

                ploaia

               senzaţia de vomă.

2.   Aş putea chiar să ţip.

 E noapte…

     din locul în care ne îmbrăţişăm

     întunericul pleacă  în genunchi

                         înjurând.

    între noi…

    tăcerea cade sub topoare de urlet.

         … începe orbirea.

Mă încearcă un demon

 

Închide ochii

încearcă să taci şi ascultă -mă

îţi voi explica fiecare pas…

e o piesă pe care nu o voi mai juca niciodată

te voi lăsa doar în punctul în care

o să începi să mă vezi cu toate simţurile,

acolo unde dorinţa va deveni insuportabilă

şi inconştientă ca o criză de epilepsie,

acolo unde fiara va întâlni privirea

de culoarea sângelui

şi totul va mirosi a carne.

Mă încearcă un demon.

Camera îşi strânge pereţii.

zac răpusă de umbre

într-un hamac de cenuşă la marginea developării.

am tăcut mult.

acum vorbesc.

tot ce aud din interior spre exterior.

sunt eu.

cea care trăieşte narcotizată de o

supradoză de iubiri neîmplinite

şi sentimente înfrânte.

Simţi…ne apropiem de final.

vom aştepta să se lumineze hipnotic

chiar în dreptul nostru,

acolo unde golul

e singur

şi aproape nebun…

 

 

Erase and rewind

Atunci cum dracu’ să nu mai înghit in sec

                                             demisec

                                             tuşesc

                                             tremur de frig,

 când ziua îşi trage ca o pătură

tot ce găseşte în mine

?!

zgomotul de tomberon răscolit

                                   lovituri

                                  căzături înfundate,

nu ştiu dacă vin din afara mea

     sau din mine…

liniştea mea încordată

de parcă ar călca

desculţă

pe pietre ude,

să-mi multiplice sufletul,

să-l suprapună peste un altul

şi altul

şi altul

…

decid

mă întind ca o gresie albă

sub o tristeţe desculţă

cu talpa fragedă,necoaptă

şi-mi şopteşti

    „acum poţi deschide ochii …”

Wish you were here

tristeţea vine timid, mă întreabă dacă poate intra,
îi spun „Intră” şi mă deschid fără gesturi în plus.

„Nicio floare nu am să-ţi dau azi”
şi gîndul acesta se lasă în vene ca fierul topit.

ochii întredeschişi ca atunci cînd e vară şi laşi uşa crăpată să intre aerul si muştele.

acum scrutezi întunericul din tunel, ochii mei văd prin ochii tăi
acest întuneric din care ies rotocoale ca dintr-o pipă cu tutun scoţian.

şi dacă mă doare cînd pleci nu trebuie să ştii

şi dacă mă bucur cînd te întorci nu trebuie să ştii.
într-o zi se poate întîmpla să te rătăceşti
într-o zi ţi se poate întîmpla să mori în picioare şi nimeni
dar absolut nimeni să nu-şi dea seama
ori să nu conteze încă o moarte la catastif
încă un loc liber în cămin
numai eu trag de timp ca de fusta mamei.

şi în lipsa ta beau
deplictisealădedisperaredecuriozitate
sunt un om bun printre alte patru miliarde de oameni buni

stăm la masă îmi arunci o privire neliniştită

eu îţi zîmbesc,

 ne va fi bine oricum chiar şi cînd viermii vor săpa galerii în inima noastră.

de ziua ta te voi urca în creierul meu ,vei avea bilete la clasa întîi.

stăm la masă îmi arunci privire calmă
eu îţi zîmbesc,
în mine e atîta dragoste încît aş popula tot pămîntul
cu oameni ca noi
poate aşa lucrurile vor fi mai simple

mai fireşti

stau pe genunchi şi suflu în pumni,
nicio panică azi şi nicio ieşire

mestec în silă două felii de salam.
maică-mea îmbătrîneşte de patru ori pe zi

frate-miu face curat prin cine ştie ce catacombe
mestec în silă
şi sila asta îmi face bine

acesta e chipul meu schimonosit.

dimineaţa e o aglomeraţie de confuzii :”Oare ce am visat??”

…şi eu le ţin acolo ca o bătrînă care strînge toate nimicurile
pînă ce apartamentul duhneşte şi duhoarea ajunge în stradă.

şi dacă mă arde nu trebuie să ştii
nici măcar liniştea nu mai mişcă ceva în mine,
nici măcar moartea nu-mi mai ţine de cald.
privesc în gol două ore,
apoi două ore stau pe trepte privesc oamenii,
dau ţigări boschetarilor.
totul se rupe.

împart chipurile în chipuri fade şi chipuri stridente.
timpul trece altfel cînd îţi iei rămas bun…
poate mai repede şi mai tăiat.
am atîta dragoste în mine încît aş umple zece baniţe şi aş sătura
toţi săracii.

iar eu îţi spun ţie că nu mă doare,
totul e un sincron perfect
tu mă simţi eu te simt restul e doar anamneză.

mai ţipă noaptea cîte-un student de la parter sau de la unu,
mă trezesc speriata mă uit la tine
cînd dormi nu mai eşti tu,

 eşti toate locurile
în care n-am ajuns pînă acum…

 te adulmec
nările se dilată
mă întreb oare cîte braţe îmi vor mai creşte
să-ţi fie bine.

ROXANA BALTARIU - Colegiul Naţional Petru Rareş, Suceava
Premiul al II-lea

Despre ţara mea

ţara mea este o tipă cu sânii lăsaţi –
poeţii i-au stors pântecele prin crâşme şi parcuri
în orele acelea când naţionalismul usucă gurile

sunt zile în care pleacă ai mei de-acasă
şi tencuiesc pereţii până în timpane, ţara mea vine
se aşază pe fotoliu –
discutăm ca între fete

bârfeşte lumea că ţara mea ar fi o curvă

ieftină şi frumoasă
chiar foarte frumoasă
trăieşte în
noi
ca în nişte bordeluri cu lumină roşie

de 1 decembrie, încoronată de moaşte
ţara mea dansează goală
pe sarmale şi cozonac

eu sunt vinovată pentru că eu
mi-aş face o operaţie
de schimbare
de patrie
fără să clipesc

respir acolo unde se aud informaţii
importante
respir în urechea ţării mele
bucovina este locul unde rusul a sărutat ţara mea
cu limba lui subţire şi lungă

când o să fiu mare o să devin un italian
o să umblu din om în om
ca să ascult povestea ţării mele
de care mă voi îndrăgosti aşa ca Richard Gere

ELENA GABRIELA LAZĂRA - Liceul Teoretic Balş
Premiul al III-lea

Miercuri la joi

Am ochii zig-zag în frunze de inox,

bretonul  îmi miroase a beton ,

iar pielea care  imi acoperă karma

e naftalină  într-un bol.

Pe mine-

să mă  ia doamna cu  coarne de cerb ,

să  îmi arate piper

pe ramuri de cireş

într-o miercuri la ora opt jumate,

la o ceainărie,

să  ne privim în ochii ei  de usturoi

pilindu-ne în foi scrise,

savurând sake.

Am aflat că ştiu că

toţi vor în vitrine

să îşi scoată dantura ,

să o fixeze pe umărul covorului,

să practice yoga ,

să îşi coloreze degetele cu sânge

de zmeură,

 la o bârfă

să facă ikebana din vorbe-băţ.

Atunci când eu zâmbesc

un pudel  aleargă în ghete roşii-

stăpâna după el,

iar doamna cu coarne de cerb suspină-

joi.

Pentru …

În fumul artificial scos de o ţigară uitată,

în cana de cafea, scrumul pluteşte în zaţ

ca o cameră sfărâmată în lumina

portocalie a lustrei.

Fumul artificial loveşte bărbia.

Eu îmi cos capul de gât cu aţă verde

ca el să nu plece cu gândul

rostogolindu-se pe covoare roşii de cinema.

Din rinchi cresc cabluri

de  televizor în mine

şi îmi ies prin coaste

sârme subţiri izolate

care se împletesc

şi fac aripi

pe care dulapul nu le cuprinde

fisurându-se în pene de pix.

Un  fluture zboară…

Din degetele mâinilor îmi ies elastice

care se prind şi se întind

în zgârciurile unghilor de la picioare.

Sete!

Nu a mai rămas decât să îmi scot ochii,

să mă ghemuiesc în mine

să îi liniştesc pe toţi –

în ei.

Diana Laura Nohit - Şcoala Generală 25, Braşov, clasa a VI-a
Menţiunea specială a juriului pentru cel mai tânăr participant

Gând pierdut din trecut

Gânduri fugare se zbat în capul meu,

Gânduri perfide şi crude şi rele,

Pe care le-am ascuns într-un zâmbet uscat.

Când o nuanţă de fericire

A lunecat uşor pe ceaţa inimii,

Frenezia a devenit prea greu de stăpânit

Şi a otrăvit momentul acela.

Am încercat să-l recuperez,

Dar mi-am dat seama

Că mă freamăt fără rost

Într-un colţ din trecut.

Daiana Elena Rânja - Grupul Şcolar Borşa
Mențiune

Descărcare electrică

Miroase-a lemn vopsit.

Şi-a flori smulse.

A gânduri deconectate de lumea reală.

A vrăbiuţe lipite de-un parbriz.

În universul nemilos.

Al sunetelor afone. Şi-al fricii de adevăr.

Ne-am creat o lume în care inocenţa se reduce la umbre.

Umbra picioruşelor unui copil legănându-se pe-o bancă.

Dimineaţa.

Umbra femeii ce se roagă plângând în biserică.

În amurg.

Dar umbrele pălesc treptat. Rămânem doar noi.

Goi.

În mijlocul absurdului.

Nadia avea dreptate.

Am secătuit de adevăr.

Otay Deniz - C.N. „Petru Rareş”, Suceava
Mențiune

Agonisim obsesii

motocicleta e moartă în garaj

de când nu mai rulează pe şosele

e ca şi când nu ţi-ai aerisi garsoniera

o săptămână fugind

de gulerele albe

în fiecare zi arzi pozele
când te trezeşti le găseşti la locul lor

de pe tavan
sub păianjenii în halate
ei sapă după noi aştenuturi

să ne dea minţile înapoi
poştaşul livrează

în fiecare săptămână

dar interfonul e deconectat.

geamurile dinspre stradă îmi dau dureri

de cap
înăuntru totul a rămas la fel
aici nu sunt în trend măştile de gaze ale armatei

vă arunc idei pe vizor

ele ricoşează
de când v-au subţiat stratul de ozon personal

Synthia Albulescu - C.N. „Ion C. Brătianu”, Piteşti
Mențiune

F

port tricoul iubitului meu F de 3 zile

asta

ca să nu-l mai simt la 450 de bătăi

de inimă distanţă

îmi lipseşte partea cu schimbul

de buze

de braţe

de ore sfărâmate-n clipe şi parcă nu ne mai dezlipim

suntem mai rău ca

gumele de pe trotuar

abonatul contactat nu poate fi contactat

şi repetă-repetă-repetă

ca un orologiu maniac.

poate acum F. împarte

sufletul în pliante

şi femeia urcă la el

în maşină.

îl citeşte, apoi

îl mototoleşte.

pleacă.

ea sigur e mai frumoasă ca mine…

iubitul meu F. curge prin mine

ca apa plată în pahare.

mi-e dor să mai stăm sigilaţi într-o pungă de plastic

şi să spunem doar două

cuvinte pe oră.

somnul de vizavi se bagă adânc

sub pleoapele mele oarbe.

adorm, încerc să cred că femeia aia n-a existat niciodată.

Mihaela Matei - Colegiul Agricol Fălticeni
Mențiune

şi pruncii s-au născut din pepeni galbeni

întotdeauna mama decojea oasele ca pe nişte nuci şi
mâinile-i rămâneau în vertebre
bucată cu bucată

nu ştia că îi aud gândurile şi că o văd pe dinăuntru

din nervuri îmi creşte cate o lehuză
mă înţep cu furculiţa să vad dacă m-am copt şi
lumina e un tren care-mi strânge resturile de pe şine
în loc de plămâni am un fel de mandolină

mama taie ştreangul şi pruncul încheie sonata

Andreea Goreac - C.N. „Petru Rareş”, Suceava
Menţiune​

Change

un val de trăiri se zbate,

ca un fluture

prins în plasă.

deziluzii transformate

în preşcolari ce

mâzgâlesc tabla vieţii.

te-am văzut joi.

erai cu acelaşi palton

şi cu acelaşi aer englezesc.

priveai spre tipa

blondă care trecea.

m-am îndrăgostit joi.

era aceeaşi iubire.

acum e un melc urâcios,

ce-şi lasă urma

pe oasele frunzelor.

0 comentariu
0
FacebookTwitterLinkedinWhatsappEmail
postarea anterioară
Rezultatele fazei finale
postarea următoare
Rugăminte

Postări similare

La ora feed-back-ului

June 5, 2010

Rugăminte

June 3, 2010

Rezultatele fazei finale

May 31, 2010

Alte noutăți

May 20, 2010

Cazare

May 18, 2010

Programul fazei finale

May 17, 2010

Afișul evenimentului

May 16, 2010

Juriul pentru faza națională

May 7, 2010

Invitații noștri

May 6, 2010

Juriul a hotărât! – Calificați faza finală

May 4, 2010

Lasă un comentariu Anulează răspunsul

Salvează numele, adresa de email și website-ul în acest browser pentru următoarele comentarii.

Despre festival

Despre festival

Festivalul de poezie "Gellu Naum"

Inițiativă din anul 2002 a Catedrei de Limba și Literatura Română a Colegiului Național “Mihai Eminescu” din București

Abonați-vă

Abonați-vă pentru a fi la curent cu cele mai noi informații legate de festival!

Postări recente

  • Anunț
  • Prezentarea Juriului
  • Comunicat 2022
  • Diplome etapa națională
  • Clasamentul etapei naționale

Copyright © 2021 - Festivalul de Poezie "Gellu Naum"
Toate drepturile rezervate


Înapoi la începutul paginii